- Violența domestică, cunoscută și ca violența în familie conform legislației anterioare, îmbracă mai multe forme, respectiv:
a)violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
b)violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
c)violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală;
d)violenţa sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
e)violenţa economică – interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
f)violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
g)violenţa spirituală – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
h)violenţa cibernetică – hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, ameninţări online, publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private şi orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicaţiile sau se pot conecta la internet şi pot transmite şi utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de ruşine, umili, speria, ameninţa, reduce la tăcere victima.
Victima violenţei domestice are dreptul la respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private, la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale, la protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale, la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum şi la asistenţă medicală gratuită și la consiliere şi asistenţă juridică gratuită potrivit dispozițiilor Legii nr.217/2003 republictă, cu modificările și completarile ulterioare.
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să ia măsurile necesare pentru prevenirea violenţei domestice, pentru preîntâmpinarea unor situaţii de încălcare repetată a drepturilor fundamentale ale victimelor violenţei domestice, inclusiv prin furnizarea de informaţii şi programe de educaţie despre modalităţile în care se pot preveni, evita, recunoaşte şi raporta cazurile de violenţă
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea oferă servicii specializate victimelor violenței domestice de tipul informare, consiliere (asistențială, psihologică, juridică), grup de sprijin și cazare în cadrul Locuinței Protejate Venus, precum și servicii de informare și consiliere pentru agresor.
Pentru accesarea serviciilor specifice violenței domestice solictanții pot depune cerere conform modelului de mai jos, la care vor anexa documente de stare civilă și oroce documnete le consideră necesare pentru din care rezultă starea de victimă, sau de agresor.
2. Victimele infracțiunilor
Orice persoană victimă a unei infracţiuni are dreptul de a fi recunoscută ca atare din momentul identificării, de a fi tratată cu respect, profesionalism, de a beneficia de protecţie şi sprijin individualizate, de a obţine compensaţii financiare şi de a i se restabili drepturile. De aceleaşi drepturi beneficiază şi membrii familiei acesteia.
În vederea acordării serviciilor specifice victimelor infracțiunilor, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea funcționează un compartiment în care își desfășoară activitatea un asistent social, un psiholog și un consilier juridic.
Procesul de informare, sprijinire şi protecţie a victimelor infracţiunilor cuprinde următoarele etape:
a) identificarea: constatarea calităţii de victimă a infracţiunilor, în sensul prezentei legi;
b) referirea – îndrumarea victimei către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale;
c) informarea iniţială – aducerea la cunoştinţa victimei a informaţiilor generale privind drepturile pe care le are şi serviciile de care poate beneficia;
d) evaluarea situaţiei victimei de către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale pentru a se determina care sunt măsurile de sprijin şi protecţie de care aceasta poate beneficia;
e) acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie;
f) monitorizarea şi evaluarea serviciilor de sprijin şi protecţie.
Acordarea de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni se realizează la cerere:
- persoanelor asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 197 din Codul penal, o infracţiune de violenţă în familie, prevăzută la art. 199 din Codul penal, o infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută la art. 205 din Codul penal, o infracţiune de sclavie, trafic de persoane, trafic de minori şi supunere la muncă forţată sau obligatorie prevăzute la art. 209-212 din Codul penal, o infracţiune de viol, viol săvârşit asupra unui minor, agresiune sexuală, agresiune sexuală săvârşită asupra unui minor, determinare sau înlesnire a întreţinerii de acte sexuale sau de natură sexuală între minori şi corupere sexuală a minorilor, racolare a minorilor în scopuri sexuale şi hărţuire sexuală prevăzute la art. 218-223 din Codul penal, o infracţiune de tortură prevăzută la art. 282 din Codul penal, o infracţiune de pornografie infantilă prevăzută la art. 374 din Codul penal;
- membrului de familie al persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute la lit. a).
Compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la alineatul precedent dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este cetăţean român/cetăţean străin ori apatrid care locuieşte legal în România/cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii/cetăţean străin sau apatrid cu reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii.
Compensaţia financiară nu se acordă dacă:
- se stabileşte că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condiţiile art. 44 din Codul penal;
- victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracţional organizat;
- victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1);
- instanţa reţine în favoarea făptuitorului circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal, sau circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) din Codul penal.
Cererea de acordare a compensațiilor financiare se depune la sediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea sau la datele de contact specificate.
Documente anexate :
- cerere tip pentru violenta domestică____________Descarca document
Cerere tip pentru acordarea compensatiilor_____Descarca document
