Sprijin financiar pentru locuire și integrare în comunitate pentru persoanele adulte cu dizabilități

Un pas important pentru susținerea vieții independente a persoanelor adulte cu dizabilități a fost făcut prin aprobarea procedurii de acordare a beneficiului pentru locuire și a beneficiului de tranziție. Aceste forme de sprijin sunt destinate persoanelor adulte cu handicap grav, accentuat sau mediu care părăsesc centrele rezidențiale publice dar și serviciile de locuire asistată în comunitate pentru viață independentă, în cadrul procesului de dezinstituționalizare și integrare în comunitate. Măsura completează cadrul legislativ prevăzut de Legea nr. 7/2023 și reprezintă o etapă esențială în reforma sistemului de protecție a persoanelor adulte cu dizabilități, asumată de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență.

 

Ce forme de sprijin sunt prevăzute?
🔹 Beneficiul pentru locuire se acordă lunar, în limita unui salariu minim brut pe țară, și poate acoperi cheltuielile necesare administrării locuinței, inclusiv plata utilităților.
🔹 Beneficiul de tranziție are valoarea a două salarii minime brute pe țară și este destinat cheltuielilor necesare la părăsirea centrului rezidențial și instalarea în comunitate, precum și situațiilor de urgență care pot apărea în primele 12 luni de la dezinstituționalizare.

Finanțarea va fi asigurată din bugetul de stat și din fonduri externe nerambursabile. În perioada 2027–2029, acordarea acestor beneficii va fi finanțată din fonduri europene, urmând ca, începând cu anul 2030, finanțarea să fie asigurată de la bugetul de stat. Plățile vor fi realizate prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, pe baza evaluării nevoilor individuale ale fiecărei persoane și în limita bugetelor disponibile.

Mai mult decât o schimbare de locuință
Dezinstituționalizarea nu înseamnă doar mutarea unei persoane dintr-un centru rezidențial într-o locuință. Înseamnă construirea unui nou început, bazat pe autonomie, demnitate, siguranță și participare reală la viața comunității. Multe dintre persoanele care părăsesc sistemul rezidențial au petrecut perioade îndelungate în instituții și nu dispun de o locuință proprie, resurse financiare, bunuri de bază sau experiență în administrarea unei gospodării. Fără un sprijin rapid și adaptat nevoilor fiecăruia, pot apărea riscuri precum excluziunea socială, acumularea datoriilor, pierderea locuinței sau reinstituționalizarea.

Prin aceste beneficii, tranziția către viața în comunitate devine mai sigură, mai stabilă și mai apropiată de nevoile reale ale fiecărei persoane. Conform datelor Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, 5.411 persoane adulte cu dizabilități, din cele 15.903 aflate în centre rezidențiale, sunt incluse în procesul de dezinstituționalizare și integrare în comunitate. Obiectivul stabilit pentru anul 2030 este reducerea treptată a numărului persoanelor din centrele rezidențiale până la maximum 10.350.

DGASPC Vrancea, ca parte a sistemului public de asistență socială și protecție a persoanelor adulte cu dizabilități, susține măsurile care oferă beneficiarilor șansa unei vieți independente, în condiții de siguranță, respect și demnitate. Pentru ca integrarea în comunitate să fie reală, este nevoie nu doar de locuințe, ci și de servicii, sprijin financiar, consiliere, încredere și implicarea întregii comunități. Dincolo de proceduri, planuri și statistici, această tranziție este în primul rând despre oameni. Despre persoane care, după ani petrecuți într-un sistem rezidențial, învață să trăiască altfel: să își exprime dorințele, să ia decizii, să își organizeze viața de zi cu zi și să își recapete încrederea în propriile puteri. Pentru unii, libertatea poate însemna teamă sau nesiguranță, tocmai de aceea, sprijinul oferit nu trebuie să se limiteze la resurse materiale. Este nevoie de răbdare, consiliere, continuitate și respect. O locuință în comunitate poate deveni cu adevărat „acasă” doar atunci când persoana se simte în siguranță, își poate exercita drepturile și are libertatea de a-și construi propriul drum, pas cu pas. Dezinstituționalizarea reușește atunci când comunitatea nu privește cu neîncredere, nu anticipează eșecul și nu abandonează persoana după mutare, ci îi oferă șansa reală de a crește, de a se adapta și de a aparține.

 

 

PURTĂTOR DE CUVÂNT
ȘTEFAN Dănuț Cristian

 


 

Sari la conținut