Ziua Internațională împotriva Violenței și a Bullying-ului în Școală, inclusiv a cyberbullying-ului, celebrată ieri la inițiativa UNESCO, ne invită să reflectăm cu sinceritate la felul în care cresc și se formează copiii noștri în mijlocul comunităților pe care le construim împreună, amintindu-ne că violența, indiferent de forma în care se manifestă — prin cuvinte, tăceri, ironii, excluderi, gesturi sau mesaje digitale — poate să lase urme adânci, greu de văzut din exterior, dar extrem de dureroase în sufletele celor care le poartă.
Ziua Internațională împotriva Violenței și a Bullying-ului în Școală, inclusiv a cyberbullying-ului, celebrată ieri la inițiativa UNESCO, ne invită să reflectăm cu sinceritate la felul în care cresc și se formează copiii noștri în mijlocul comunităților pe care le construim împreună, amintindu-ne că violența, indiferent de forma în care se manifestă — prin cuvinte, tăceri, ironii, excluderi, gesturi sau mesaje digitale — poate să lase urme adânci, greu de văzut din exterior, dar extrem de dureroase în sufletele celor care le poartă.
În spatele unui zâmbet timid se poate ascunde o teamă, în spatele unui copil tăcut se poate afla o poveste spusă prea puțin, iar în spatele unui „e doar o glumă” se poate afla rana unei inimi care nu știe cum să se apere. Bullying-ul nu este un simplu conflict al copilăriei, ci un strigăt tăcut care cere atenție, înțelegere și intervenție responsabilă.
Cum să protejăm tinerii și copiii de bullying?
– Să-i încurajăm să ceară oricând sfatul unui adult de încredere: părinte, profesor, diriginte, consilier școlar, explicându-le că a ține secret un comportament nepotrivit al altcuiva nu face decât să contribuie la înrăutățirea atmosferei în întreaga clasă;
– Să-i încurajăm să-și facă cel puțin un prieten cu care împărtășește aceleași pasiuni și care dă dovadă de respect și interes pentru persoana celuilalt;
– Să-i învățăm să răspundă asertiv la provocările și tachinările celor din jur: fără agresivitate, dar afirmându-și propria identitate și propria cale;
– Să încurajăm discuțiile la clasă pe această temă și activitățile care dezvoltă empatia în rândul copiilor.
La DGASPC Vrancea, știm că fiecare copil are dreptul să se simtă în siguranță, acceptat și respectat, într-un loc în care vocea lui contează și este auzită, unde fragilitatea nu este pedepsită, ci protejată, iar unicitatea nu este ridiculizată, ci prețuită. Iar acest drept nu se învață doar din manuale, ci prin gesturile cotidiene ale adulților: prin răbdare, prin privirea atentă care vede dincolo de aparențe, prin cuvintele care mângâie și încurajează, prin disponibilitatea de a asculta fără a judeca. Fiecare profesor care alege empatia în locul ridicării tonului, fiecare părinte care își găsește timp pentru a întreba „Cum te-ai simțit azi?”, fiecare coleg care întinde o mână atunci când ceilalți întorc spatele, fiecare specialist care însoțește un copil în procesul vindecării — toți aceștia schimbă destinul unui suflet în formare.
Mulțumim celor care, zi de zi, aleg să pună inima în centrul educației și relațiilor umane. Pentru că fiecare copil merită un spațiu în care să se simtă văzut, ascultat și iubit.
PURTĂTOR DE CUVÂNT
Dănuț ȘTEFAN