Trăim vremuri în care, deși suntem înconjurați de informație, conexiuni rapide și distrageri infinite, nu mai știm ce simțim cu adevărat. Căutăm în exterior ceva ce lipsește în interior, dar de multe ori nici nu putem numi acel “ceva”. Pentru că am uitat să ascultăm… emoțiile. Emoțiile nu folosesc cuvinte, dar vorbesc. Ele strigă, uneori în tăcere, printr-un gol în piept, o neliniște, o lacrimă ascunsă, un oftat neobservat. Fugim de ele prin muncă în exces, prin telefonul care nu tace, prin agende pline. Însă ele rămân. Și revin. Cu aceeași întrebare nerostită: Ce ai nevoie, suflete?
Cum învățăm să traducem acest limbaj al emoțiilor?
Prin prezență. Prin curajul de a ne simți. Prin a nu mai fugi de noi înșine. Emoția nu e dușmanul tău – e doar un mesager care vrea să te îmbrățișeze, nu să te rănească.
Poate că e momentul să coborâm în profunzime și să ne întrebăm:
– Ce simt acum cu adevărat?
– Ce parte din mine are nevoie să fie văzută, ascultată, acceptată?
A învăța să ascultăm cu adevărat limbajul emoțiilor noastre este, poate, cel mai profund act de iubire față de noi înșine. Nu e ușor să privim în noi, să recunoaștem umbrele, durerile sau rănile nevindecate. Dar tocmai acolo, în acea profunzime uneori înfricoșătoare, se află și cheia spre vindecare, echilibru și armonie interioară. Să avem curajul de a fi blânzi cu noi. Să nu ne temem de ce simțim. Pentru că fiecare emoție poartă un mesaj. Iar când învățăm să-l descifrăm, nu doar că ne eliberăm, dar începem, cu adevărat, să trăim.
Vă invităm să citiți integral articolul ‘Limbajul emoțiilor’, apărut în revista ‘Surse Media Abilitare Reabilitare Terapii’ nr. 7
PURTĂTOR DE CUVÂNT
Dănuț ȘTEFAN
