Săptămâna trecută, pentru 18 beneficiari ai Locuinței Maxim Protejate Dumbrăveni, timpul a curs altfel. Mai cald. Mai blând. Mai aproape de inimă. Grație generozității a două persoane din comunitate – care au ales, cu discreție și modestie, să rămână anonime – acești oameni au trăit o experiență care a depășit cu mult ideea unei simple excursii. A fost o călătorie a sufletului, o întâlnire cu liniștea, credința și speranța.
Drumul parcurs a legat momente de o intensitate aparte, de la reculegerea profundă trăită la Catedrala Mitropolitană din Iași, în fața moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva, unde rugăciunea, tăcerea și speranța au adus alinare și sentimentul că nu sunt singuri, până la liniștea de la Movila lui Burcel, la 390 de metri altitudine, în cadrul Mănăstirii „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, unde, între cer și pământ, pacea peisajului a deschis inimile spre Dumnezeu și spre sine, pentru ca, în final, la Mănăstirea Hadâmbu, rânduiala monahală și căldura primirii să încununeze această călătorie printr-o stare rară de împlinire sufletească, exprimată în zâmbete tăcute și lacrimi de recunoștință.
Pentru beneficiarii noștri, astfel de clipe sunt parte din normalitatea pe care orice om o merită – punți reale către demnitate, către bucuria de a aparține și dovezi vii că societatea poate fi mai bună atunci când alege să vadă, să simtă și să dăruiască, motiv pentru care adresăm mulțumiri din inimă partenerilor noștri anonimi, care au arătat că binele nu are nevoie de aplauze, ci de curaj, colegilor implicați, care transformă zilnic munca socială într-un act de umanitate, și comunității care ne reamintește, pas cu pas, că solidaritatea încă există.
La DGASPC Vrancea, credem cu tărie că o societate se măsoară prin grija față de cei mai vulnerabili. Iar când oferim astfel de experiențe, nu schimbăm doar o zi din viața cuiva – schimbăm felul în care acea persoană se vede pe sine.
PURTĂTOR DE CUVÂNT
Dănuț ȘTEFAN