Autismul nu se vede, dar se simte. Cu sufletul.

Fiecare copil are propria lui poveste. Unii o spun prin cuvinte. Alții – prin gesturi, priviri sau tăceri. Uneori, tocmai în tăceri se ascund semnele care cer să fie văzute cu inima. Depistarea tulburărilor din spectrul autist nu înseamnă un verdict. Înseamnă o șansă. O șansă la timp. La sprijin. La înțelegere. La iubire pusă în acțiune. Înainte chiar de a rosti primul „mama”, un copil ne poate arăta – prin gesturi mici – că are nevoie de ajutorul nostru. Fie că nu zâmbește, nu răspunde la nume, nu arată cu degetul ce își dorește sau evită privirea – toate acestea pot fi semnale care merită ascultate.

Părinții sunt primii „detectivi” ai copilăriei. Ei simt. Ei știu. Dar și educatorii, medicii, îngrijitorii pot observa detalii esențiale. De aceea, colaborarea, empatia și intervenția timpurie pot face o diferență uriașă. Diagnosticarea precoce nu înseamnă o etichetă. Înseamnă să deschidem o ușă către un viitor mai bun, cu intervenții adaptate, cu răbdare, cu terapie și cu încredere în potențialul unic al fiecărui copil. Nu este niciodată prea devreme să fim atenți. Dar poate fi, uneori, prea târziu. Ascultați-vă instinctul de părinte. Privirea de educator. Intuiția de specialist. Pentru că, împreună, putem aprinde lumină acolo unde un copil așteaptă în tăcere să fie văzut.

DGASPC Vrancea rămâne alături de familii, specialiști și copii, în drumul lor spre înțelegere, acceptare și sprijin. Vă invităm să citiți integral articolul ‘Depistarea tulburărilor din spectrul autist la copii’, apărut în revista ‘Surse Media Abilitare Reabilitare Terapii’ nr. 7.

 

 

PURTĂTOR DE CUVÂNT
Dănuț ȘTEFAN

 


 

Sari la conținut